Dupa o alta zi aglomerata, am ajuns acasa grabita dar cu un scenariu clar in cap: mancarea preferata – pantofi cu toc – un strop demidulce – si …
… Si m-am pus pe gatit. Pe stilul “pe repede inainte”, orele fiind inaintate. Si tot mesterind eu de zor la extragerea sucului dintr-o lamaie (am eu un sos special, nu divulg niciodata reteta), am testat involuntar eficienta lamei unui cutit de bucatarie pe…. degetul meu stang mic.
Si cum lama a fost foarte ascutita, iar miscarea de poignet a subsemnatei a fost iscusita (miscare invatata si indelung exersata in 8 ani de vioara)… mi-am sectionat transversal degetul.
Sangele a inceput sa sara precum apa din arteziana, iar carnea s-a rasfrant, lasand sa mi se vada explicit osciorul (metacarpian cred ca-i zice). Stiti cum arata pieptul de pui taiat julien? Va spun eu: e roz cu firicele de sange. Asa arata si degetul meu la interior. Sexy, n-am ce zice! 
Hemoragia a fost puternica, iar sperietura a fost si ea pe masura, asa ca am simtit rapid cum mi se scurge toata energia o data cu sangele care nu se mai oprea. Iar plaga cu vedere la os nici gand sa se inchida de bunavoie si nesilita de nimeni.
Am realizat imediat ca poate mi-au mai ramas 1-2 minute de luciditate. Si eram singura acasa.
Am fost nevoita deci sa ma organizez rapid cu stropul de energie ramas. Am stins aragazul, am descuiat usa, am sunat cavalerul sa-l anunt de isprava mea si m-am asezat cumintica pe scaun (sa nu-mi sparg si capul in caderea pe care o preconizam deja) cu mana in apa rece de la chiuveta, apasand rana cu cealalta mana.
Cavalerul a venit acasa ca vantul si ca gandul (mai multe detalii nu dau pentru ca tin la permisul lui categorie B), mi-a legat rapid incheietura mainii cu o curea din material textil, m-a imbracat in niste haine comode de noiembrie si… in doar cateva minute, cu garoul improvizat la mana, am ajuns la Urgenta la Bagdasar.
O doamna asistenta draguta mi-a dezinfectat rapid rana, mi-a lipit carnaciorul cu niste copci de ultima generatie ( lucky me!) si a verificat daca nu mi-am taiat si vreun nerv in minunata mea schema “samurai gen”. Apoi mi-a pansat temeinic degetul pentru ca rana sa se inchida fara sa se infecteze.
In apararea mea, as dori sa mai adaug ca nu este nici pe departe prima mea experienta in bucatarie! De altfel, gatitul este un hobby pentru mine. Periculos ce-i drept.
Si uite asa am ajuns eu sa recomand cu toata caldura cutitele de bucatarie Ikea. Nu pentru violenta domestica, ci pentru sectionarea porcului de Craciun. Pentru ca mai ascutite de atat nu veti gasi, pe cuvant de cercetas!
