In primul rand… iti multumesc pe aceasta cale pentru mesajele de incurajare si gandurile tale bune care au ajuns la mine in ultimele zile si iti marturisesc ca – taras, grapis – m-am pus astazi pe picioare.
Stiu ca ti-a povestit deja Cabral patania cu scoicile (alea pacatoase care m-au facut K.O. chiar de ziua mea), asa ca nu-mi propun sa reiau nimic din cele spuse anterior.
Ma bucur ca acum, dupa o aniversare memorabila – vorba aceea – si doua zile petrecute prin spitalul Militar Constantascoici, pe perfuzii, pot spune ca mi-am revenit.
Sunt la regim, desigur, asa ca nici pomeneala de vreun dezmat culinar in viitorul apropiat, dar cel putin am biruit toxiinfectia alimentara.
Iar acestea fiind spuse, urmeaza sa hotaram – in deplinatatea seninatatii – masurile ce ar trebui urmate. Ti-am citit deja toate recomandarile.
Pana una alta, te las sa-ti savurezi in continuare dupa-amiaza si ma retrag in compania unor delicatese de zile mari: cele mai uscate felii de paine pe care le-am vazut vreodata, tapetate cu niscaiva branzica proaspata de vaci.
Vedetele meniului de azi.
Promit sa revin in doar cateva ore cu un alt subiect, la fel de estival si el.
P.S.: Poza e de la cina cu pricina, e facuta chiar inainte sa se dezlantuie ”furtuna”.